Baie cu spumă. Mîine ieşim în lume

Am făcut cea mai fierbinte baie cu spumă de anul acesta. Spumantul are miros de crini. Acum am pielea umedă şi corpul tot moleşit. Toate acestea mă fac să mă gîndesc că mîine mă voi simţi bine cînd mă voi expune la Biblioteca Metropolitană de pe Tache Ionescu numărul 4.

Înainte să fac baie am primit un cîntec de-al lui Massive Attack de la un prieten. Videoclipul avea o imagine atît de curată de parcă era filmat prin lentile extrasafe. Eu i-am recomandat prietenului un film al cărui titlu l-am reţinut chiar în norvegiană: Den Brysomme mannen. Înainte să îmi pregătesc cele necesare zilei de mîine s-a luat curentul. Pana a durat cam o oră, timp în care am reuşit să fac ceva bun pentru sufletul cuiva apropiat mie. Să-i arăt tot ce am învăţat în ultima vreme despre mine. Iar el a reuşit să înţeleagă în sfîrşit unde am fost şi unde nu a putut să vadă. Şi apoi a venit lumina.

Nu ştiu dacă aţi auzit vreodată spuma în baie, dar pot să vă spun eu că produce un sunet straniu. Un fel de fîşîit care te-ar putea duce unde vrei şi unde nu vrei. Am stat s-o ascult cînd îmi ridicasem din cadă mîinile pline cu un strat alb fîşîitor. M-am gîndit la zăpadă, acasă a nins şi mama îmi spunea că ninge în continuare. Scîrţîitul zăpezii e hotărît, deşi mocnit, îţi dă pauze de respiraţie, se insinuează şi te urmăreşte. Ei bine, fîşîitul spumei din cadă e peste tot, nu-ţi dă răgaz, păcăne continuu şi parcă ascuţit, astfel încît dacă îţi poţi închipui un bulgăre enorm alb care te îmbracă în astfel de sunete poţi să fii aproape sigur că te-ai sufocat instant. Dintr-o senzaţie de frică şi de pierdere irecuperabilă. Dar poţi să nu-ţi închipui asta.

Poţi doar să te uiţi cum ţi se topeşte spuma pe braţe şi cum stă adunată sub formă de cocoloaşe în palmele întinse în jos. Din cocoloaşe picură apă. E plăcut. E o joacă a formelor incerte şi a senzaţiilor la fel de greu de definit. Aţi încercat vreodată să vă sprijiniţi braţul pe o pernă de spumă?

La început o adunasem în faţa mea. Îmi place să suflu în ea, să văd micile reţele de ochiuri cum o iau razna prin aer şi se opresc pe duş, pe chiuvetă, pe marginea căzii, veselă şi uşoară. De data asta suflarea a scos la iveală chiar lîngă umărul meu drept un viezure. Stătea aşa, liniştit, şi se uita la mine cu nasul lui ascuţit uşor aplecat. Mi-a ţinut companie tot timpul şi nu l-a deranjat nici cînd l-am ridicat în aer deasupra braţului meu drept. Îşi păstra poziţia demnă şi calmă. La a doua ridicare a braţelor l-am avut pe el într-o parte şi pe cealaltă palmă icebergul care a lovit Titanicul. Uitîndu-mă la acesta din urmă mi-a trecut prin cap că aş avea un chef grozav să-i trag un pumn de spumă cuiva direct în obraz. Sau în nas. După care să-i întind pumnul de spumă pe toată faţa cu buricele degetelor, să ţopăi şi să împroşc apă pe toţi pereţii din jur. Redefine fight club.

Cînd aburii mi s-au urcat la creier, am părăsit cada şi viezurele care era tot acolo, doar ca adormise şi căzuse în nas. Am venit să scriu chestia asta şi să ascult un cîntec arăbesc de la prietenul cu Massive Attack. Trebuie să dorm pentru că mîine voi citi la Biblioteca Metropolitană de la ora 18.00. Pentru prima oară proza mea erotică iese în public cu mine de mînă. Sper să aibă o introducere în societate plăcută pentru ea ca să se bucure că am scos-o în lume.