Am descoperit de curînd Joy Division şi sînt pe feelingul meu. Cîntecul acesta mai ales mă urmăreşte ca un cîine credincios de zile întregi, sau săptămîni. Ian Curtis s-a sinucis înainte să fie lansat, dar apucase să-l înregistreze. Şi i-aş mulţumi, cumva, pentru că a apucat să facă asta. Îi mulţumesc aici.
When routine bites hard,
And ambitions are low.
And resentment rides high,
But emotions won't grow.
And we're changing our ways,
Taking different roads.
Love, love will tear us apart again.
Love, love will tear us apart again.
Why is the bedroom so cold?
Turned away on your side.
Is my timing that flawed?
Our respect run so dry?
Yet there's still this appeal,
That we've kept through our lives.
Love, love will tear us apart again.
Love, love will tear us apart again.
Do you cry out in your sleep?
All my failings exposed...
Gets a taste in my mouth
As desperation takes hold.
Why is it something so good
Just can't function no more?
Love, love will tear us apart again.
Love, love will tear us apart again.
Love, love will tear us apart again.
Love, love will tear up apart again.
marți, 10 februarie 2009
Little big freak girl and Joy Division
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
2 comentarii:
super melodia, am pus-o si la mine pe blog.
de ce oare oameni atat de buni ne parasesc?
@Sasha, m-am uitat pe blogul tău. Mă bucur că ți-a plăcut. Cît despre trista întrebare, aș zice că ei și Dumnezeu știu cel mai bine. Dar oameni buni trăiesc în continuare și ne putem bucura de ei. :)
Trimiteţi un comentariu